După știința noastră, transmiterea experiențelor transgeneraționale nu include doar experiențe traumatice, ci se referă și la experiențe „normale” de viață, cu aferentele deficite, situații constrângătoare și lovituri ale sorții. În cele din urmă, resursele și tăria (reziliența) sunt transmise pentru a le permite copiilor și nepoților să se dezvolte, în continuare, în sensul unei progresii sănătoase. Aceasta este (sau își dorește să fie) educația!

Fiecare dintre noi poartă în sine toate experiențele generațiilor anterioare. Și sigur că e important să conștientizăm asta pentru că acesta este punctul de pornire. Imediat după conștientizare putem începe să facem distincția între momente în care, prin felul nostru de a fi suntem tributari celor de dinaintea noastră, și momentele în care efectiv acționăm responsabil și conștient în raport cu noi înșine. Prin conștientizare se poate face diferența între a fi “alcătuit din suma experiențelor generaților anterioare”, sau a fi autentic și asumat până la capăt.