Trauma transgenerațională este o temă recurentă, în diverse domenii. Ea apare frecvent în  domeniul cultural :  teatru, arta, performance  iar pe de alta parte și din zona psihologiei capătă tot mai multă vizibilitate. De aceea, ne-am propus să organizăm si evenimente culturale, care să aducă sub o umbrelă comună interesul pentru această temă.  Cultura și psihoterapia, cele două domenii împrumută enorm una de la cealaltă, dacă ne gândim la instrumentele cu care lucrează. Este mai potrivit să mergem pe acest mod de abordare. Important este să producem o conștientizare care să vină  din ambele domenii, vis-à-vis de faptul  că evenimentele istorice trăite la nivel individual, dar și colectiv influențează pe termen lung evoluția indivizilor și prin urmare, influențează și grupurile sau națiunile.

Artiștii accesează un limbaj subconștient al emoțiilor, folosindu-se de imagini, de metafore, de sunete, de o multitudine de impulsuri… Acestea le permit să aducă la suprafață, să ilustreze și să transmită mai departe experiențe interne, altfel decât la un nivel cognitiv.

Tema traumei este de multe ori energia care hrănește  arta și cultura. Trauma este lipsită de cuvinte. O traumă trăită e imposibil de pus în cuvinte. Ceea ce rămâne în urma unei experiențe traumatice este o memorie fragmentată, caracterizată prin niște flash-uri de imagini și trăiri.

Din această cauză trauma trăită este foarte greu de verbalizat, aproape imposibil. Iar cu oamenii traumatizați e aproape imposibil sa se lucreze verbal.  Și atunci e evident de ce artiștii apelează la alte mijloace pentru a scoate în evidență experiențele lor sau ale familiei lor.