Trecutul nu e trecut până nu îl cunoaștem
Salutare, prieteni!
Am spus că acest newsletter va fi despre folclor, relația cu trecutul și strămoșii noștri.
Povestea mea cu lumea satului a început acum 20 de ani, atunci când am intrat la liceu și lumea aceasta s-a deschis prin intermediul Minisatului Sf. Andrei, centru de spiritualitate și tradiție românească din cadrul liceului unde învățam, condus de Ioan Sorin Apan.
Au urmat ani de colindat satele, de învățat meșteșuguri și participat la olimpiade tematice, participat la concursuri de cultură și civilizație românească, reconstituire de ceremonialuri tradiționale. Am continuat cu studiile in antropologie și etnologie, dar calea intelectuală reprezintă doar o parte din acest domeniu.
Mereu am trăit convingerea că obiceiurile și tradițiile noastre conțin o cale prin care ne putem înțelege mai bine ca popor și ca indivizi.
Momentul în care toate căutările mele etnologice s-au schimbat a fost cel în care am început să-mi cunosc familia și trecutul ei. Până atunci am privit acest tip de cunoaștere din perspectiva unui cercetător neimplicat, curios și mișcat de înțelepciunea țăranilor fără carte.
Schimbarea aceasta mi-a oferit un sens valid și o motivație nouă să continui redescoperirea tradițiilor. Mai mult decât o redescoperire, cred că trecutul nostru colectiv ne oferă soluții la problemele actuale, fie că vorbim de cele sufletești, de mediu, de comunitate. Accesul la informație de calitate și foarte diversă a accelerat procesul de autocunoaștere peste tot în lume.
Și îndrăznesc să cred că va deveni un fenomen mondial. Fie că vorbim de Africa, Europa, Asia, America, pare că globalizarea în sensul cunoscut nouă până acum ajunge la final. Să-ți cunoști trecutul personal este doar începutul și e o chestiune de timp până vei ajunge la poporul tău, la comunitatea ta, la un mod de viață sănătos fizic și psihic cu ajutorul cunoașterii strămoșilor tăi.
Dacă tot am vorbit atât despre strămoși, am 3 cărți pentru voi:
Mulțumesc pentru atenție!
Să aveți o lună iulie minunată!
